George Bacovia - Obsesii

Cu gândul meu
La tine,
Am întâlnit
Aspecte similare.

Părea că eşti
Chiar tu...
Doar sufletul tău
Mai rămânea
Să difere.

Şi astfel,
Din mersul meu,
Psihologii, diverse,
Mă-ndreptau,
În marşul greu
Al străzii.

George Bacovia - Ca mâine

Cu steaua care s-a desprins
Ce piere-acum în haos -
O inimă poate s-a stins
Spre veşnicul repaos.

Ca mâine şi-a noastră va cădea
În stricta veşnicie -
Cine-o căta mâhnit la ea?
Vai nimeni... cine ştie!

George Bacovia - Frig

Sunt lângă un gard rupt,
Şi vântul bate cu frunze ude
-Sunt mai urât, sunt supt,
Frigul începe sticla s-o asude.
Pe strada aplecată la vale
E-o toamnă ca o poezie veche -Vântul împinge fusta femeilor în cale,
Cu una din ele nu mai putem fi o pereche.
Toamna rupe afişe şi flori,
E mai trist departe-n prăpăstii -Să faceţi foc pe zi de mai multe ori;
O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii
..Fulgi de zăpadă rătăcitori...

Ion Minulescu - La circ...

La Circ
Un accident banal
—Un acrobat,
Un salt mortal
Si
Acrobatul nu s-a mai sculat
Alamurile din orchestra au tacut,
Iar clovnii din arena au tipat
Dar publicul din staluri n-a crezut
Ca poate fi si-un accident adevarat
Si-a fluierat
Zadarnic
—Mortul n-a mai inviat
Pacat de el !
Era un tanar acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus si pana jos,
De care publicul se minuna,
Cand il vedea-ndoit ca un inel,
Sau cand pe bara fixa se-nvartea
Ca o morisca de cafea
Cu balerina langa el!
Dar balerina nu-l iubea!
Povestea lui?
Hm!
Povestea mea
—A mea,
A ta
Si-a altora!
Acelasi accident de circ, banal
O zi «relache»,
Si-apoi, la fel,
Cu-aceeasi balerina langa el,
Alt acrobat
Alt salt mortal!

Mihail Eminescu - De vorbiţi mă fac că n-aud...

De vorbiţi mă fac că n-aud,
Nu zic ba şi nu vă laud;
Dănţuiţi precum vă vine,
Nici vă şuier, nici v-aplaud;
Dară nime nu m-a face
Să mă ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevărul
Numa-n inima-mi să-l caut

{1876}

Ion Minulescu - Nocturnă

În noaptea-aceea luna părea un cap de mort
Tăiat de ghilotină şi aruncat in Mare
-Un cap purtat de valuri şi-n marşuri funerare
Rostogolit spre farul ce scânteia in port.
În noaptea-aceea luna părea un ghem de sfoară
Scăpat din mâna dreaptă a celui care-n viaţă
Te leagă, te dezleagă, te iartă şi te-nvaţă
Cum poţi ieşi din iarnă, intrând în primăvară.
Şi-n noaptea-aceea luna părea un chihlibar
Desprins din cingătoarea lui Crist, care murise
Ca să-nvieze iarăşi din somnul fără vise,
Sanctificându-şi crucea rămasă pe Calvar!


aparută în revista Viaţa literară, I, nr. 39 (24 septembrie 1906)